ARS - Anthropological Researches and Studies

 

Română English

ARS

Anthropological Researches and Studies

 

Involvement of the secondary and high school pupils in motor activity


Odetta Ţigănaş, Victor Zepca, Aculina Zaporojan

 

National Center of Public Health, Republic of Moldova / Centrul Naţional de Sănătate Publică, Chişinău, Republica Moldova

 

Address correspondence to: Victor Zepca, Laboratory of Child and Adolescent Health, National Center of Public Health, 67A Gheorghe Asachi Street, Chişinău, Republic of Moldova. Ph.: +373 259 574583; E-mail: zepcav@yahoo.com

 

Abstract

 

Objectives. An increasing limitation of physical activity starting from the early childhood becomes a real risk factor for health, and raising awareness for this aspect could urge children and teenagers to return to an active lifestyle and to adopt more healthy habits. 

Material and methods. By using questionnaire method, we collected and carefully analyzed sufficient data regarding pupils' participation in physical education classes, their involvement in extra-curricular sportive activities and the intensity of the expended physical effort. During the study, 1501 respondents (837 – girls and 664 - boys) of secondary and high schools from the rural areas in the Republic of Moldova were interviewed.

Results. Analysis and evaluation of research results revealed that 19.3% of the surveyed pupils did not practice any form of physical activity in the past seven days, preferring other types of activities, 17.6% practiced only once a week, 12.1% - 2 days per week, 7.2% - 4 times a week and only 20.3% opted for daily exercising. During the last 12 months, 48.8% of the pupils were not involved in extra-curricular sportive activities, and 89,8% declared that they usually do sport only 2 hours per week, during the physical education classes.

Conclusions. There is a tendency among the pupils to adopt a passive sedentary lifestyle. Combating this risk factor for our society is possible by promoting sport as a mean of education, which should be understood not as a temporary activity, but as a series of continuous actions that take place throughout the life course. The dynamic skills are very effective if they are developed and exercised in early childhood.

 

Keywords: motrical activity; pupils; swimming; physical education.

 

Introducere

 

Sănătatea este cea mai valoroasă bogăţie pe care fiinţa umană o primeşte odată cu naşterea şi pe care o pierde treptat pe parcursul vieţii la început din neglijenţa altora (părinţii, rudele, profesorii, personalul medical etc.), mai apoi din neglijenţa proprie. Un rol important în menţinerea ei îi revine activităţii motrice. În contextul dezvoltării motrice a omului contemporan, se disting două situaţii diametral opuse: practicarea sportului de performanţă şi sedentarismul copiilor şi adolescenţilor. Ambele situaţii reprezintă nişte extreme pentru organism ce nu corespund necesităţilor fiziologice a acestuia în creştere. În primul caz, energia care trebuie folosită pentru creştere şi dezvoltare se consumă pentru atingerea unui efort maximal în competiţii. În al doilea caz, deficitul de mişcare (hipodinamism) provoacă o serie de modificări funcţionale şi schimbări compensatorii în activitatea sistemelor cardiovascular, nervos şi locomotor. Activitatea normală a sistemelor respective este posibilă doar în condiţiile unei doze optimale de activitate motrică (Sbenghe, 2002; Marinescu, 2008; Dragan, 2010).

Persoanele active, în comparaţie cu cele sedentare sunt avantajate prin faptul că:

  • dezvoltă muşchi şi oase mai puternice;
  • au un corp mai suplu deoarece mişcarea ajută la controlul ţesutului adipos din organism;
  • sunt mai puţin predispuse să devină supraponderale;
  • au un risc redus să dezvolte diabet zaharat de tipul 2 şi boli cardiace;
  • au o mai bună perspectivă asupra vieţii (Dragan, 2010; Fisher, Reilly, Kelly, și colab., 2005; Pallan, Parry și Adab, 2012).

Sedentarismul şi nivelurile scăzute de consum energetic  zilnic au crescut în numeroase ţări ale lumii. Această creştere alarmantă duce la o relaţie inversă între activitatea fizică şi multiplele cerinţe ale sănătăţii. Prevalenţa ridicată a inactivităţii conduce la creşterea riscului populaţional în ceea ce priveşte morbiditatea şi mortalitatea (Fisher, Reilly, Kelly, și colab., 2005; Maximenco, Eţco, Bahnarel, Calmîc, Ştefăneţ, 2009; Pallan, Parry și Adab, 2012).

Activitatea fizică la copii şi tineri este, de asemenea, necesară pentru creştere şi dezvoltare. Mai mulţi autori (Moroșan, 2013; Maximenco, Eţco, Bahnarel, Calmîc, Ştefăneţ, 2009; Pallan, Parry și Adab, 2012; Rotaru, A. și Rotaru, V., 2006) confirmă că elevul de astăzi, mai ales cel din ciclul liceal, are o viaţă caracterizată prin lipsă de mişcare. Activitatea educaţională îi solicită acestuia muncă intelectuală de înaltă intensitate. Pentru activitatea didactică desfăşurată la şcoală şi pentru însuşirea materiilor de studiu la domiciliu se cere mult timp, în medie 8-10 ore (Мадейский, Косиба, Яворский, 2013; Rotaru, A. și Rotaru, V., 2006; Ревенко, Зелова, Никитина, Сальников, 2013). De aceea, optimizarea activităţii motrice poate avea loc în baza creşterii componentului dinamic al activităţilor din cadrul lecţiilor de educaţie fizică şi a sporirii motivaţiei elevilor pentru orele activităţilor fizice independente.

Un copil sau un adolescent activ are mai mari probabilităţi de a deveni un adult activ (Rada, 2015). La nivel global, adolescenţii practică activitatea fizică o oră şi mai mult pe zi, băieţii fiind mai activi fizic decât fetele. Acest fapt este confirmat şi de studiile efectuate în Republica Moldova, conform cărora elevii şi adolescenţii prezintă un nivel scăzut de activitate fizică şi care are o tendinţă de descreştere odată cu vârsta (Iziumov, 2008; Maximenco, Eţco, Bahnarel, Calmîc, Ştefăneţ, 2009). În literatura de specialitate, unii autori (Moroșan, 2013; Volcu G. și Volcu I., 2012) specifică faptul că elevii trebuie să se afle în mişcare de la 2 ore până la 5 ore zilnic, ceea ce ar fi echivalent cu 10,6-12,5 mii de paşi, real astăzi însă chiar cei consideraţi activi reuşesc să îndeplinească jumătate din volumul paşilor, iar elevii hipodinamici nu fac mai mult de 400-500 paşi/24 de ore.

Modalitatea petrecerii timpului liber influenţează nivelul de activitate fizică. Mediul fizic şi social contribuie intens la obiceiurile sedentare şi de aceea este important ca să schimbăm aceşti factori de mediu pentru a încuraja activităţile fizice. Scopul cercetării prezente constă în studierea activităţii motrice efectuate de către elevi în cadrul activităţilor şcolare şi extraşcolare în mediile rurale.

 

Material şi metode

 

Pentru atingerea scopului şi a obiectivelor, au fost utilizate metode de cercetare: sociologice, analitice, descriptive, statistice şi matematice. Cercetările s-au efectuat prin anchetă asupra unui eşantion de 1501 elevi din clasele a V-XII-a, mediul rural ale Republicii Moldova (664 băieţi şi 837 fete). S-a vut în vedere păstrarea anonimatului. Prelucrarea matematico-statistică a datelor primare s-a efectuat cu ajutorul programului Statistical Package for the Social Science şi au fost utilizate metodele de analiză variaţională, corelaţională şi de modelare matematică. Au fost considerate statistic semnificative diferenţele la un p<0,05. Rezultatele studiului au o valoare teoretică şi pot servi drept bază în cadrul reformelor activităţii în domeniul educaţiei pentru sănătate şi promovării stilului sănătos de viaţă precum şi în cadrul Programelor Naţionale de profilaxie a sănătăţii populaţiei.

 

Rezultate

 

Conform studiului realizat s-a constatat că doar 20,3% din elevii mediului rural obişnuiesc cel puţin 20 de minute zilnic să îndeplinească exerciţii fizice de intensitate înaltă, 17,6% - doar o singură zi din cele 7 zile, 15,6% - 2 zile, 12,1% – 3 zile, 7,2% – 4 zile, 5,4% – 5 zile şi 2,5% - 6 zile (fig. 1). Din păcate, 19,3% din elevii anchetaţi nu manifestă un viu interes faţă de mişcare şi exerciţii fizice. S-a constatat, de asemenea, că băieţii au o activitate fizică mai înaltă (din totalul de 658 de băieţi – 209 execută zilnic exerciţii fizice, 31,7%), comparativ cu fetele din mediul rural (din totalul de 828 de fete – 92 sunt foarte active îndeplinind zilnic cel puţin 20 de minute exerciţii fizice, 11,1%, p<0,0001). Cel mai înalt nivel de implicare a elevilor în activitatea fizică s-a semnalat în clasele gimnaziale a V-a – IX-a.

Activitatea motrică a elevilor este realizată atât prin complexe de exerciţii, cât şi prin desfăşurarea jocurilor dinamice, care contribuie vădit la formarea priceperilor şi deprinderilor de bază ca: mersul corect, alergarea economică, săritura, aruncarea, lovirea mingii etc. În timpul jocurilor creşte starea emoţională pozitivă a copiilor, se dezvoltă voinţa şi spiritul de colectivism toate contribuind la dezvoltarea armonioasă a organismului în creştere. Analiza şi evaluarea rezultatelor cercetării denotă că în timpul ultimilor 12 luni, 48,8% din elevii intervievaţi nu s-au implicat în activităţi sportive extraşcolare, 13,8% participând doar la un singur meci, 10% - 2 meciuri şi 27,4% - la trei meciuri şi mai multe.

 

Figura 1. Distribuţia intervievaţilor în funcţie de activitatea motrică realizată în ultimele 7 zile.

Din aceste date reiese că elevii din mediul rural nu manifestă iniţiativă şi pasiune în acest sens şi sunt destul de pasivi, eschivându-se de la activităţile sportive extraşcolare.

 

Figura 2. Distribuţia respondenţilor conform participării la orele de educaţie fizică din şcoală, în funcţie de sex.

Potrivit curriculei şcolare pentru lecţiile de educaţie fizică sunt prevăzute două ore pe săptămână. Din punct de vedere al participării la orele preconizate în orar, studiul arată că elevii din mediul rural au o frecvenţă destul de bună, constituind 89,8%. Absenteismul definitiv a fost indicat de 4,1% din respondenţi, motivându-se prezenţa patologiilor incompatibile cu activităţile sportive. Diferenţe marcante în ceea ce priveşte participarea la orele de educaţie fizică în funcţie de sex nu s-au semnalat (fig. 2).

Cei mai mulţi (33,1%) specifică faptul că obişnuiesc în cadrul lecţiei de educaţie fizică să execute activităţi sportive de intensitate înaltă timp de 10-20 de minute, 29,0% - mai mult de 30 de minute, 11,6% - până la 30 de minute, iar 24,1% - mai puţin de 10 minute.

 

Figura 3. Distribuţia respondenţilor conform abilităţilor de înot.

Astăzi în unele şcoli urbane elevii au posibilitatea de a învăţa tehnicile înotului în bazinele amenajate ale şcolii şi pot fi instruiţi de către antrenori pregătiţi. Din păcate, această oportunitate nu există şi pentru elevii din şcolile rurale, iar aceştia deprind abilitatea de a înota în timpul petrecerii timpului liber în preajma lacurilor, râurilor şi a bazinelor de acumulare. Din totalul respondenţilor intervievaţi 45,0% declară faptul că pot bine înota, 25,7% - cunosc doar câteva procedee, iar 29,3% - nu ştiu să înoate (fig.3). Studiile au scos în evidenţă că 71,7% băieţi din mediul rural cunosc să înoate şi doar 8,7% nu au deprins această formă de activitate fizică. Capacitatea de a înota la fete, faţă de băieţi, constituie un procentaj mult mai mic, 24,0%, (p<0,0001) aproape jumătate din ele (45,5%) indicând lipsa deprinderilor mişcărilor specifice mediului acvatic.

 

Concluzii

 

Băieţii din mediul rural demonstrează o activitate motrică mai înaltă comparativ cu fetele. Ei se implică mai frecvent în activităţile extraşcolare, participând la meciurile organizate în şcoală şi în afara ei. De asemenea, sunt mai buni cunoscători ai tehnicilor de înot, care contribuie la o dezvoltare a unui fizic plăcut prin solicitarea în mod egal a tuturor grupelor musculare.

Combaterea sedentarismului pentru societatea noastră este posibilă prin promovarea sportului ca mijloc de educare, care trebuie înţeles nu ca o activitate de moment, ci ca o suită de acţiuni ce se derulează pe parcursul întregii vieţi. Aceste deprinderi sunt foarte eficiente dacă sunt practicate şi educate din frageda copilărie.

 

Recomandări

 

Copiii trebuie să efectueze o activitate fizică moderată minimum 60 minute pe zi în scopul menţinerii sănătăţii. Aceste activităţi pot include jocuri libere, odihnă activă în familie, exerciţii matinale, trasee turistice ş.a.

Pentru a menţine un stil de viaţă sănătos adolescenţii trebuie să se implice în exerciţii fizice viguroase, sporturi de anduranţă şi jocuri sportive a câte 20-30 minute de cel puţin de 3 ori pe săptămână.

Este necesară verificarea activităţilor motrice desfăşurate în timpul lecţiilor de cultură fizică şi implicarea activă a fetelor care se dovedesc a fi mai puţin dinamice decât băieţii.

Educaţia fizică trebuie să figureze ca o disciplină obligatorie în planurile de învăţământ, cu un volum de ore şi cerinţe bine definite, care să asigure îndeplinirea sarcinilor de a pregăti un tineret viguros, sănătos, capabil de un randament intelectual şi fizic înalt.

 

Bibliografie

 

  1. Dragan, I., 2002. Medicina sportivă. Bucureşti: Ed. Medicală, pp. 505-508.
  2. Fisher, A., Reilly, J., Kelly, L.A., et. al., 2005. Fundamental movement skills and habitual physical activity in young children. Medicine Science in Sports and Exercise, (37), pp. 684-688.
  3. Iziumov, N., 2008. Caracteristica socioigienică a regimului zilei adolescenţilor de 15-18 ani. Sănătate Publică, Economie şi Management în Medicină, Chişinău, (23), pp. 39-41.
  4. Marinescu, S., 2008. Aprecieri asupra concepţiei de restructurare a lecţiei de educaţie fizică. În:Materialele Conferinţei ştiinţifice internaţionale”Competenţă şi competiţie, atribute europene ale manifestării ştiinţifice şi sportive”, Galaţi, pp. 403-407.
  5. Moroşan, I., 2013. Estimarea motricităţii generale a elevilor de 10-11 ani. Teoria şi Arta Educaţiei Fizice în Şcoală, 1(31), Chişinău, pp. 5-11.
  6. Мадейский, Э., Косиба, Г., Яворский, Я., 2013. Мнения учащихся начальной школы в отношении содержания уроков физической культуры, Теория и практика физической культуры, Москва, (6), pp. 35-39.
  7. Maximenco, E., Eţco, C., Bahnarel, I., Calmîc, V., Ştefăneţ, S., 2009. Activitatea fizică şi preocupările din timpul liber ale adolescenţilor. 1(28), Sănătate Publică, Economie şi Management în Medicină, Chişinău, pp. 31-35.
  8. Pallan, M, Parry, J, Adab, P., 2012. Contextual influences on the development of obesity children: a case study of UK South Asian communities. Preventive Medicine, (54), pp. 205–211.
  9. Sbenghe, T., 2002. Kinesiologie. Ştiinţa mişcării. Bucureşti: Ed. Medicală, pp. 114-116, 365-395.
  10. Rada C., 2015. How is leisure time spent in Romania, factors involved. Rev. Psih., 61(2), pp. 85-96.
  11. Rotaru, A., Rotaru, V., 2006. Modul de viaţă – factor socionatural de influenţare asupra sănătăţii omului. Teoria şi Arta Educaţiei Fizice în Şcoală, 3(4), Chişinău, pp.29-33.
  12. Ревенко, Е., М., Зелова, Т.,Ф., Никитина, Н.,В., Сальников, В., А., 2013. Влияние допольнительной физической нагрузки на успеваемость шестиклассников, Теория и практика физической культуры, Москва, (5), pp. 23-28.
  13. Volcu G., Volcu I., 2012. Formarea calităţilor intelectuale la elevi prin educaţia fizică în aer liber. Teoria şi Arta Educaţiei Fizice în Şcoală, 2(27), Chişinău, pp. 19-23.


Comments