Teaching and learning anthropology in “Alexandru Ioan Cuza” University of Iaşi, Romania

Teaching and learning anthropology in “Alexandru Ioan Cuza” University of Iaşi, Romania

Luminiţa Bejenaru

University “Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, Faculty of Biology

Address correspondence to: Luminiţa Bejenaru, University “Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, Faculty of Biology, 20A Carol I Blvd., Iaşi, 700505; E-mail: lumib@uaic.ro

Abstract

The aim of this paper is to start a discussion of what teaching and learning biological anthropology suppose in a Romanian university, particularly in “Alexandru Ioan Cuza” University of Iaşi, Romania. Discussion ranges from how to structure a curriculum to be challenging, exciting, and inspiring, to analyzing how institutional and political reforms are affecting the conditions for teaching and learning biological anthropology in our university. Biological anthropology has a history in “Alexandru Ioan Cuza” University of Iaşi, and the mission of the didactic programs is to build on this developing tradition by helping students understand the specificity of this disciplinary approach and its practical application. The course of Anthropology, aims to give undergraduate students theoretical and practical skills to explore human evolutionary history, human response to environmental challenges and our relationship to the other primates. The expertise of the teaching staff includes biological anthropology as well as archaeology and primatology, all these subfields being brought together in order to improve understanding across disciplinary boundaries.

Keywords: anthropology; education; “Alexandru Ioan Cuza” University of Iaşi.

Introducere

In condiţiile actuale, când tendinţa în educaţia avansată, de nivel universitar, este spre puternică specializare, antropologia una dintre puţinele discipline care încurajează o abordare amplă şi complexă a existenţei umane. Prin natura sa, antropologia reprezintă un domeniu interdisciplinar, studiind holistic umanitatea prin analize biologice, ecologice, psihologice, economice, sociale, istorice şi culturale. Ca ramură a antropologiei generale, antropologia biologică, numită şi fizică, studiază în context evolutiv o multitudine de aspecte ale biologiei şi ecologiei umane (adaptările la factorii de mediu, genetica, nutriţia etc.), precum şi legăturile cu speciile înrudite – primatele. Reunind ştiinţele exacte cu cele socio-umaniste, antropologia ar putea fi considerată “the most scientific of the humanities, the most humanistic of the sciences” (Wolf, 1964, p. 13, apud. Whitten, 2012), ea permiţându-ne să privim patrimoniul biologic şi cultural al umanităţii dintr-o mult mai largă perspectivă.

Includerea disciplinei de Antropologie în curriculum universitar condiţionează formarea în rândul studenţilor a unei conştientizări globale şi a unei profunde aprecieri a umanităţii din prezent şi din trecut (Scupin & DeCorse, 2008).

Premise ale educaţiei în antropologia biologică la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

Învăţământul de antropologie biologică are o tradiţie la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi (UAIC), începuturile şi dezvoltarea lui fiind legate de numele a două mari personalităţi ale învăţământului universitar ieşean: Ioan Gh. Botez şi Olga Necrasov.

Ioan Gh. Botez (1892-1953) este fondatorul şcolii de antropologie de la Iaşi. După susţinerea doctoratului, în anul 1926, la Universitatea Sorbonne din Paris, obţinând titlul de Doctor în Antropologie (lucrarea sa de doctorat, Etude morphologique et morphogénique du squelette du bras et de l’avant-bras chez les primates, a primit Premiul Broca al Societăţii de Antropologie din Paris), Ioan Botez a predat, în calitate de conferenţiar, cursul de Paleontologie umană al Facultăţii de Ştiinţe din Iaşi. Din 1931, a devenit primul profesor titular al Catedrei de Paleontologie şi Antropologie, creată din anul 1930 la Universitatea din Iaşi. Profesorul Ioan Gh. Botez a publicat şi primele cursuri de antropologie: Curs de Paleontologie umană (Botez, 1933), Curs de Antropologie generală (Botez, 1936).

Activitatea didactică a fost susţinută şi de remarcabile rezultate ale cercetării în domeniul antropologiei fizice, comunicate la reuniuni ştiinţifice de prestigiu internaţional (1935 – Congresul Internaţional de Preistorie de la Washington; 1937 – Congresul Internaţional de Antropologie şi Arheologie Preistorică de la Bucureşti; 1937 – Reuniune Internaţională de fizică, chimie şi biologie, în cadrul Expoziţiei Internaţionale de la Paris). A fost membru al Societăţii de antropologie din Paris (Société d’Anthropologie de Paris) şi al Societăţii geologice din Franţa (Société Géologique de France).

Din anul 1948, profesorului Ioan Botez i s-a interzis să mai lucreze în universitate, din motive politice. A fost arestat apoi, de câteva ori, şi a murit în 1953, în colonia penitenciară de la Capul Midia (Dimitriu & Dimitriu, 2007).

Olga Necrasov (1910-2000) s-a specializat în antropologie la Varşovia, Breslau şi München (1935-1937) şi a devenit Doctor în Ştiinţe Naturale, specializarea Antropologie, în 1940, la Universitatea din Iaşi. A început cariera universitară (didactică şi de cercetare) imediat după absolvirea studiilor superioare, parcurgând toate treptele ierarhice până la cea de Profesor Doctor Docent, specialist în Anatomie comparată şi Antropologie.

Olga Necrasov a preluat responsabilităţile didactice şi de cercetare rămase după plecarea prematură, în anul 1948, a profesorului Ioan Botez. Mai târziu, a primit dreptul de a conduce, în cadrul Universităţii din Iaşi, doctorate în Antropologie şi Anatomie comparată. Din anul 1963, sub conducerea sa, Laboratorul de Morfologie animală (care înlocuise din 1937 Catedra de Paleontologie şi Antropologie, studiul Antropologiei transferându-se de atunci la Conferinţa de Stratigrafie a Cuaternarului, sub conducerea lui N. N. Moroşan) a fost transformat în Catedra de Morfologie animală şi Antropologie (Necrasov, 1980).

În aproape 45 de ani de activitate didactică şi peste 60 de ani de activitate de cercetare, a publicat peste 250 de lucrări de antropologie, anatomie comparată şi arheozoologie, iniţiind şi/sau dezvoltând direcţii de studiu la Iaşi, precum antropologia biologică contemporană, paleoantropologia, morfologia ecologică şi funcţională, arheozoologia (Toma et al., 2010). Dintre lucrările cele mai cunoscute, recenzate şi citate de numeroşi autori, menţionăm volumul Originea şi evoluţia omului (Necrasov, 1971), precum şi lucrarea de popularizare Strămoşii omului (Necrasov, 1959) apărută în două ediţii şi tradusă în limbile germană, ucraineană, sârbă şi maghiară.

Recunoaşterea ştiinţifică naţională şi internaţională s-a concretizat în numeroase titluri şi distincţii ştiinţifice primite, funcţii deţinute, dintre care amintim doar alegerea ca membru titular al Academiei Române în 1990, primirea Medaliei şi Premiului „P. Broca” din partea Societăţii de Antropologie din Paris în 1980, pentru întreaga activitate ştiinţifică în domeniul antropologiei.

După retragerea Profesorului Olga Necrasov din activitatea didactică, prin ieşirea la pensie, a urmat o perioadă relativ lungă de absenţă a învăţământului antropologic în universitatea ieşeană. Abia după anul 1990, a fost reintrodus cursul de Antropologie la Facultatea de Biologie din Iaşi, fiind preluat de către unul dintre urmaşii academicianului Olga Necrasov – emeritul morfolog Profesor Sergiu Haimovici, până la pensionarea sa în anul 1999. Ulterior, disciplina de Antropologie a trecut sub conducerea Profesorului Gheorghe Mustaţă, binecunoscut şi apreciat pentru competenţele sale ştiinţifice în Biologia generală (Mustaţă & Mustaţă, 2001).

Educaţia actuală în antropologia biologică la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

În prezent, deşi se păstrează tendinţa de marginalizare a disciplinei de Antropologie în curriculum universitar, asistăm totuşi la o diversificare a formelor de educaţie: cursul şi lucrările practice ale disciplinei opţionale de Antropologie din planul de învăţământ al secţiei de Licenţă în Biologie, teme ale unor lucrări de licenţă, teme ale unor lucrări metodico-didactice pentru obţinerea gradului I în învăţământul preuniversitar, lucrări de doctorat, conferinţe cu caracter extracurricular.

Disciplina opţională de Antropologie a fost scoasă din planul de învăţământ al secţiei de Licenţă în Biologie, nemaifiind predată din anul 2008, ca urmare a modificărilor realizate în durata şi structura programului de studiu, prin adoptarea de către Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi (UAIC) a sistemului Bologna. Ea a fost însă recent reintrodusă, tot ca disciplină opţională la anul al III-lea de studiu, urmând să funcţioneze din anul universitar 2015-2016.

Ca o compensare la eliminarea Antropologiei din curriculum de licenţă, a fost propus un program de studii masterale în Bioantropologie, cu durata de 2 ani, evaluat şi aprobat pentru funcţionare de către ARACIS (Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior). Acest program a fost lansat în anul 2008, având ca obiective prioritare: pregătirea studenţilor în teoria antropologică şi metodologia relevantă pentru analiza bio-socio-culturală a societăţii umane; promovarea interdisciplinarităţii prin corelarea ştiinţelor biologice despre om (anatomie umană, fiziologie umană, ecologie, genetică, medicină, psihologie etc.) cu cele istorice (arheologia), psihologice, socio-culturale; dezvoltarea aptitudinilor şi aspiraţiilor studenţilor de autoperfecţionare, de conectare continuă la noile informaţii referitoare la cunoaşterea umanităţii în diversitatea ei temporală şi spaţială, atât biologică, cât şi socio-culturală. Prin acordul a patru facultăţi (Biologie; Istorie; Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice; Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei) au fost incluse în planul de învăţământ următoarele discipline:

Semestrul I	Filogenia primatelor
	Ecologia şi etologia primatelor
	Biotipologia omului actual
	Diversitatea culturală a omului actual
Semestrul II	Principii de arheologie
	Paleoantropologie
	Evoluţia culturilor umane
	Bioarheologie
Semestrul III	Genetică populaţională umană
	Definire ontogenetică şi senescenţă
	Nutriţie umana
	Psihologie socială
Semestrul IV	Eco-fiziologie umană
	Antropologie medicală
	Bazele biologice ale antropologiei legale
	Antropologia religiilor
	Magnum practicum

Competenţele asigurate erau orientate către specializarea în domeniul antropologiei biologice, prin valorificarea eficientă de cunoştinţe complexe şi actuale acumulate în beneficiul comunităţilor, elaborarea de proiecte de cercetare în domenii precum antropologia fizică şi antropologia istorică. Din păcate, acest program de studiu nu a reuşit să răspundă exigenţelor de natură financiară impuse de către conducerea instituţiei gazdă, care nu l-a considerat eficient în termeni cantitativi, în condiţiile în care în fiecare an la admitere nu a adunat un minim impus de 20 de studenţi (http://www.bio.uaic.ro/#master/master_index.html).

Disciplina opţională de Antropologie, reintrodusă în planul de învăţământ la anul al III-lea de studiu din anul universitar 2015-2016 (http://www.bio.uaic.ro/planuri/PLANURI-LICENTA-2013-2016/BIOLOGIE_2013-2016_ZI.pdf), are ca scop să transmită studenţilor fundamentele antropologiei fizice şi principiile evoluţiei umane, în relaţie cu biologia, ecologia, etologia, precum şi cu dezvoltarea socio-culturală. La finalizarea cu succes a acestei discipline, studenţii vor fi capabili să argumenteze importanţa cunoaşterii antropologiei, să distingă şi să utilizeze concepte şi principii specifice antropologiei, să dobândească şi să utilizeze terminologia specifică, să deprindă abilităţi de aplicare a unor metode ştiinţifice calitative şi cantitative pentru cunoaşterea evoluţiei şi diversităţii umane, să identifice şi să argumenteze situaţii de integrare a biologiei şi culturii umane.

Cursul de Antropologie, bazat pe prelegeri, dezbateri şi problematizări, conţine următoarele părţi: Introducere (definiţii, istoric, terminologie); Omul ca primat (sistematică, anatomie comparată şi anatomie funcţională, filogenie, evoluţia cromozomică); Paleoantropologie (cadrul biocronostratigrafic al evoluţiei omului, forme vechi de hominoide din Miocen şi Pleistocenul inferior, Australopitecii, Homo habilis, Homo erectus, Homo neaderthalensis, Homo sapiens); Omul actual (biodemografie, variaţii genetice, morfologice, fiziologice şi biochimice, creştere şi senescenţă, patologie şi epidemiologie).

Lucrările de laborator aferente disciplinei contribuie semnificativ la dezvoltarea competenţelor specifice, precum operarea cu noţiuni, concepte şi principii specifice Antropologiei, investigarea evoluţiei şi diversităţii umane, utilizarea de modele şi algoritmi pentru studiul antropologic, integrarea inter- /transdisciplinară a cunoştinţelor de Antropologie. În acest sens sunt propuse următoarele teme practice: Introducere în metodele şi tehnicile de studiu antropologic (nomenclatură anatomică internaţională, eşantionare, instrumente); Osteometrie (puncte de reper, dimensiuni şi indici ale craniului şi scheletului apendicular, estimarea staturii); Estimarea vârstei şi determinarea sexului la nivelul scheletului uman; Morfologia comparată a bazinului şi articulaţiei genunchiului la primate; Dentiţia umană (nomenclatură şi convenţii, măsurători, caractere descriptive, estimarea vârstei dentare); Morfologia comparată a dentiţiei la primate; Elemente de somatometrie (dimensiuni şi indici corporali, inclusiv cefalici); Analiza dermatoglifelor; Analiza statistică a datelor biometrice (parametri statistici – definire, calcul, distribuţii, analiza multivariată); Estimări paleodemografice.

În cadrul Facultăţii de Biologie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, studenţii pot alege din tematica de Antropologie subiecte pentru realizarea lucrărilor de licenţă la finalizarea studiilor. Chiar dacă disciplina de Antropologie nu a existat permanent în curricula facultăţii, a fost posibil ca în cadrul altor discipline înrudite, precum Anatomia şi igiena omului, Anatomia comparată, să fie realizate astfel de studii necesare pregătirii lucrărilor de licenţă. Din paleta unor astfel de subiecte – atât de paleoantropologie, cât şi de antropologia grupurilor contemporane, alese de studenţi în decursul ultimilor ani, pot fi menţionate: Caracteristicile morfometrice ale scheletelor de inhumaţie provenite din necropola de secol IV d. Hr. (cultura Sântana de Mureş) de la Polocin (judeţul Vaslui) (Iacoboaea, 2010); Aprecierea stării de nutriţie a unui grup de studenţi din Facultatea de Biologie (Ciclul Licenţă, Specializarea Ecologie) (Vacariu, 2012), Anatomia normală şi patologică a ficatului uman (Chiper, 2014).

Temele de Antropologie sunt, de asemenea, alese pentru realizarea unor Lucrări metodico-ştiinţifice în vederea obţinerii gradului I în învăţământul preuniversitar, de către profesorii de Biologie. În Programa pentru perfecţionare prin definitivarea în învăţământ şi acordarea gradelor didactice II şi I – Biologie, elaborată de către ministerul de resort prin O.M. 3442/21.03.2000 (http://administraresite.edu.ro/index.php/programe_perfectiona/622), figurează şi tema Creşterea şi dezvoltarea la elevi, temă aleasă şi aplicată cu succes în ultimii ani, la mai multe şcoli din ţară. Se pot exemplifica în acest sens următoarele lucrări susţinute sau în curs de susţinere: Influenţa unor factori de mediu asupra creşterii, dezvoltării fizice şi comportamentului copiilor (Pavăl, 2007); Creşterea şi dezvoltarea la elevii de gimnaziu (Nica-Barbu, 2007); Aspecte privind creşterea şi dezvoltarea la grupuri de elevi din Şcoala Vlădeni (judeţul Botoşani) (Bărbieru, 2013); Comportamentul alimentar al elevului de liceu. Studiu de caz privind Colegiul Naţional „Mihai Viteazul” din Sfântu Gheorghe (Păduraru, 2014).

De o importanþă deosebită, în cadrul activităţii de formare a specialiştilor antropologi, sunt pregătirile prin doctorat realizate în cadrul Şcolii Doctorale, numită în prezent Şcoala Doctorală de Chimie şi Ştiinţe ale Vieţii şi Pământului – din care face parte şi domeniul Biologiei. Menţionăm două lucrări de doctorat recent realizate, ambele cu teme de paleoantropologie: Cercetări paleoantropologice privind populaţia urbană a Iaşului medieval, cu referire specială la necropola de secol XVII situată în partea estică a Curţii Domneşti (Asiminei-Groza, 2013) şi Evoluţia în timp a structurii antropologice a populaţiilor de pe teritoriul comunei Săbăoani, judeţul Neamţ (Simalcsik, 2014).

Complementar activităţilor curriculare de formare în domeniul Antropologiei, în cadrul Facultăţii de Biologie au fost incluse, începând din anul 2005, şi conferinţe adresate studenţilor interesaţi de problemele actuale cu care se confruntă specia noastră, reunite în seria numită Corpul uman. Bazele anatomiei şi principii ale păstrării sănătăţii. Au fost prezentate, în general, teme de sănătate, beneficiind şi de colaborarea unor medici. Răspunzând interesului manifestat de studenţi, conferinţele au adus în discuţie subiecte precum Alimentaţia actuală şi sănătatea; Impactul diferitelor categorii de afecţiuni oculare asupra funcţiei vizuale; Cancerul: morfopatologie, factori de risc şi prevenţie.

Consideraţii finale

Viitorul educaţiei în antropologia biologică depinde în mare măsură de capacitatea şcolii de a îmbunătăţi continuu structura curriculară, pentru a fi cât mai provocatoare, incitantă şi de inspiraţie pentru studenţi.

Răspunzând feed-back-ului primit de la studenţi şi de la comunitatea în care aceştia ajung după absolvire, învăţământul universitar trebuie să accentueze componenta practică în structura disciplinei de Antropologie, în vederea dezvoltării competenţelor profesionale, dar şi a celor generale.

Profesionalizarea ca antropolog înseamnă mult mai mult decât o strictă şi simplă specializare. Ea necesită, atât în educaţie, cât şi în cercetare, o largă deschidere de abordare a problemelor, prin dezvoltarea colaborării dintre domenii, instituţii, pentru o creştere a interdisciplinarităţii şi aplicabilităţii Antropologiei biologice; de exemplu, cazul concret al îndelungatei colaborării a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi cu Secţia de Cercetări Antropologice a Academiei Române – Filiala Iaşi şi Institutul de Arheologie din Iaşi.

Bibliografie

1. Asiminei-Groza, M., 2013. Cercetări paleoantropologice privind populaţia urbană a Iaşului medieval cu referire specială la necropola de secol XVII situată în partea estică a Curţii Domneşti. Teză de Doctorat, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi.
2. Bărbieru, M., 2013. Aspecte privind creşterea şi dezvoltarea la grupuri de elevi din Şcoala Vlădeni (judeţul Botoşani). Lucrare metodico-ştiinţifică pentru obţinerea gradului didactic I, Facultatea de Biologie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi.
3. Botez, I., 1933. Curs de Paleontologie umană, litografiat, Universitatea Iaşi.
4. Botez, I., 1936. Curs de Antropologie generală, litografiat, Universitatea Iaşi.
5. Chiper, A., 2014. Anatomia normală şi patologică a ficatului uman. Lucrare de Licenţă, Facultatea de Biologie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi.
6. Dimitriu, S. Ş., Dimitriu, O.-L., 2007. Profesorul Ioan Gh. Botez. Memoria. Revista gândirii arestate, 58-59 (1-2), Editată de Fundaţia Culturală Memoria, sub egida Uniunii Scriitorilor din România, pp. 235-239.
7. Iacoboaea, L. S., 2010. Caracteristicile morfometrice ale scheletelor de înhumaţie provenite din necropola de secol IV d. Hr. (cultura Sântana de Mureş) de la Polocin (judeţul Vaslui). Lucrare de Licenţă, Facultatea de Biologie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi.
8. Mustaţă, Gh., Mustaţă, M., 2001. Originea şi evoluţia omului. Iaşi: Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”.
9. Necrasov, O., 1980. Curriculum Vitae. În L. Bejenaru, M. Ştirbu, C. Toma, eds., 2010, Olga. Necrasov. Opera paleoantropologică. Iaşi: Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, pp.15-14.
10. Necrasov, O., 1959. Strămoşii omului. (broşură). (Retipărită în ediţia a 2-a şi tradusă în limbile: germană, maghiară, ucraineană şi sârbă). Bucureşti: S.R.S.C.
11.  Necrasov, O., 1971. Originea şi evoluţia omului. Bucureşti: Editura Academiei R.S.R..
12. Nica-Barbu, L., 2007. Creşterea şi dezvoltarea la elevii de gimnaziu. Lucrare metodico-ştiinţifică pentru obţinerea gradului didactic I, Facultatea de Biologie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi.
13. Pavăl, D., 2007. Influenţa unor factori de mediu asupra creşterii, dezvoltării fizice şi comportamentului copiilor. Lucrare metodico-ştiinţifică pentru obţinerea gradului didactic I, Facultatea de Biologie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi.
14. Păduraru, O., 2014. Comportamentul alimentar al elevului de liceu. Studiu de caz privind Colegiul Naţional „Mihai Viteazul” din Sfântu Gheorghe. Lucrare metodico-ştiinţifică pentru obţinerea gradului didactic I, Facultatea de Biologie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi.
15. Scupin, R., DeCorse, C.R., 2008. Anthropology. A Global Perspective (sixth edition). Boston: Pearson Education Hall.
16. Simalcsik, R.D., 2014. Evoluţia în timp a structurii antropologice a populaţiilor de pe teritoriul Comunei Săbăoani, judeţul Neamţ. Teză de Doctorat, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi.
17. Toma, C., Ştirbu, M., Bejenaru, L., 2010. Academician profesor doctor docent Olga Necrasov – dascăl şi savant (1910-2000). În: L. Bejenaru, M. Ştirbu, C. Toma, eds.. 2010. Olga. Necrasov. Opera paleoantropologică. Iaşi: Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, pp.9-12.
18. Vacariu, D.-G., 2012. Aprecierea stării de nutriţie a unui grup de studenţi din Facultatea de Biologie (Ciclul Licenţă, Specializarea Ecologie). Lucrare de Licenţă, Facultatea de Biologie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi.
19. Whitten, N.E. Jr., 2012. What Are You Doing Here? În A. Beck Kehoe, P.L. Doughty, Expanding American Anthropology, 1945-1980: a generation reflects, University of Alabama Press, USA, pp. 145-153.
20. *** Planul de învăţământ la domeniul de master Biologie, specializarea Bio-Antropologie, învăţământ cu frecvenţă, 2008, website [accesat 15 august 2014].
21. *** Planul de învăţământ la domeniul de licenţă Biologie, specializarea Biologie, învăţământ cu frecvenţă, seria 2013-2016, 2013, website [accesat 15 august 2014].
22. *** Programa pentru perfecţionare prin definitivarea în învăţământ şi acordarea gradelor didactice II şi I – Biologie, 2000, website [accesat 15 august 2014].