THE ASSESSMENT OF EATING HABITS IN A TEENAGE SAMPLE FROM IAŞI CITY

Authors: Adriana Albu, Daniela Gavat
Keywords: balanced food input, fruit, milk

Adriana Albu (1), Daniela Gavăt (2)

(1) University of Medicine and Pharmacy, Iasi, Romania / Universitatea de Medicină şi Farmacie, Iaşi, Romania

(2)Elementary and secondary school of Vânători commune, Iaşi county / Şcoala generală Vânători, Iaşi, Romania

Address correspondence to: Adriana Albu (1), Department of Preventive Medicine, Faculty of Medicine, University of Medicine and Pharmacy, 16 Universităţii Street, Iaşi, Postal code 700115, Romania. Ph.: 0744-984008; Fax: 0232-213573; E-mail: adrianaalbu@ymail.com

Abstract

Objectives. Nutrition is an external factor, which significantly contributes to assuring the balanced growth and development of children and youth. The purpose of this research was to investigate the teenagers’ food habits and to evaluate the weekly frequency of eating some food.

Material and methods. The study was done on a group of 96 pupils from Eminescu (48 teenagers) and Computer Science High-Schools (48 teenagers) from Iasi. The pupils have answered a questionnaire of weekly frequency for milk, eggs, fruit and pasta consumption. The statistical processing of results was done using the chi-square test.

Results. The leading input of milk is of 2-3 times a week (30.2%) or of 4-7 times a week, the calculated differences being statistically insignificant (p>0.05), guiding us towards the idea of similar food habits of the questioned teenagers. The leading input of eggs is 2-3 times a week (47.9%), which is totally insufficient. The calculated differences are still statistically insignificant (p>0.05), which guides us to a strong mooring in traditions of the questioned pupils’ families. Fruit are present in pupils’ menus especially 4-7 times a week (70.8 %), the answer option of zero being absent. Pasta have a high caloric value, thus the leading input is only of once a week ( 43.7%), the calculated differences being still statistically insignificant (p>0.05).

Conclusions. The study group shows some particularities of nutrition which must be known. Thus, the fruit input is balanced, but milk and eggs input is low.

Keywords: balanced food input; fruit; milk.

Introducere

Alimentaţia este un factor extern ce joacă un rol important în creşterea şi dezvoltarea copiilor şi tinerilor. În prezent, abordarea acestei probleme devine din ce în ce mai importantă, datorită tendinţelor actuale legate de exacerbarea frecvenţei obezităţii la tineri, dar şi aspectelor legate de imaginea de sine a adolescenţilor (Webster-Gandy, Madden, 2006).

La adolescenţi alimentaţia suferă o serie de influenţe ce ţin de familie, venit, grup de prieteni, şcoală, mass-media. Familia reprezintă un model în primii ani de viaţă. În familie se formează unele obiceiuri alimentare, ce vor fi apoi respectate toată viaţa. Asupra acestui aspect se va insista în lucrare, deoarece în zona Moldovei ancorarea în tradiţii este un element frecvent întâlnit.

În strânsă legătură cu familia se plasează venitul acesteia. În cadrul familiilor sărace, alimentaţia este reprezentată doar de aspectul cantitativ, cu neglijarea celui calitativ (Grodner, Anderson, 2000).

La adolescenţi, grupul de prieteni devine din ce în ce mai important. Se merge într-un fast-food în grup, la o pizza sau la o cofetărie. Grupul de prieteni este pilonul principal al adolescenţei, el va sta la baza unor modificări importante ale alimentaţiei. Poate reprezenta, de asemenea, un factor de risc dacă este vorba de un adolescent cu probleme de sănătate (Gavăt et al.,2006).

Şcoala este un alt pilon important de influenţă. Programele naţionale ce se desfăşoară prin şcoli pot produce modificarea alimentaţiei, dacă sunt adecvat concepute. Aceste programe trebuie corect realizate, adaptate la alimentaţia adolescenţilor şi la particularităţile acesteia. A da fructe unor tineri care deja le consumă este un factor contraproductiv.

Reclamele de la televizor sau cele de pe stradă sunt o provocare pentru tineri. Frecvent, se face reclamă la un produs dezechilibrat din punct de vedere nutriţional, ceea ce reprezintă o problemă mare pentru tineri (Ricour et al., 1993). Aceştia nu ştiu încă să deosebească o alimentaţie sănătoasă de alimentele din meniurile care sunt la modă.

Obiectivele urmărite constau în cunoaşterea frecvenţei cu care sunt consumate, într-o săptămână, anumite produse alimentare; aprecierea obiceiurilor alimentare ale tinerilor chestionaţi şi ale posibilităţilor lor de modificare; orientarea corectă a programelor naţionale legate de necesitatea aducerii fructelor sau a altor produse alimentare în şcoli.

Material şi metode

Studiul a fost realizat pe un lot de 96 elevi, din clasele a IX a şi a XI a, de la liceul Eminescu (48 tineri) şi de Informatică (48 elevi) din Iaşi. Lotul de studiu fiind mic prelucrarea statistică a rezultatelor se face doar pe colectivităţi. Tinerii au fost solicitaţi să completeze un chestionar de frecvenţă săptămânală a consumului de lapte, ouă (produse de origine animală), fructe şi paste făinoase (produse vegetale) (x x x Ordinul MS nr.1955/1995). Variantele de răspuns alese sunt zero – 1 dată – 2/3 ori – 4/7 ori pe săptămână (Jacotot, Le Parco, 1992). Prelucrarea rezultatelor s-a realizat cu ajutorul testului chi pătrat

Rezultate

În acest studiu se va insista asupra consumului săptămânal de lapte, ouă, fructe şi paste făinoase.

Aportul dominant de lapte este de 2-3 ori (30,2%) sau de 4-7 ori (30,2%) pe săptămână. Se observă, totuşi, o pondere de 20,8% răspunsuri negative ( se alege varianta zero), ceea ce reprezintă un semnal de alamă. Practic la 69,8% din elevii chestionaţi aportul este deficitar (Tabelul 1).

Tabelul 1. Consumul săptămânal de lapte la elevii din loturile de studiu

Aport săptămânal
Liceu Zero 1 dată 2-3 ori 4-7 ori Total
Informatică 13 9 11 15 48
Eminescu 7 9 18 14 48
Total 20 18 29 29
% 20,8 18,8 30,2 30,2

Pe colectivităţi, rezultatele obţinute sunt asemănătoare iar diferenţele calculate sunt nesemnificative statistic (p>0,05, Gl- 3, χ²- 3,50). Diferenţele nesemnificative obţinute dirijează către obiceiuri alimentare asemănătoare ale elevilor din lotul de studiu.

Ouăle – în majoritatea cazurilor (47,9%) elevii mănâncă ouă de 2-3 ori pe săptămână. Adolescenţii pot consuma săptămânal până la 6-7 ouă. Practic, la elevii din lotul de studiu apare un deficit în acest sens (Figura1).

Figura 1. Frecvenţa cu care sunt regăsite ouăle în meniurile elevilor chestionaţi

 

Compararea rezultatelor pe colectivitate evidenţiază existenţa unor diferenţe nesemnificative statistic (p>0,05, Gl- 3, χ²- 4,30), ce orientează tot către obiceiuri alimentare asemănătoare. A fost comparată frecvenţa cu care sunt consumate într-o săptămână laptele şi ouăle, pentru a aprecia către ce aliment se îndreaptă preferinţele elevilor chestionaţi (Tabelul 2).

Tabelul 2. Prezenţa produselor animale (lapte şi ouă) în meniurile tinerilor chestionaţi

Aport săptămânal
Aliment Zero 1 dată 2-3 ori 4-7 ori Total
Lapte 20 18 29 29 96
Ouă 6 34 46 10 96

Pentru ambele grupe de alimente, rezultatele obţinute evidenţiază un consum insuficient (răspunsul de 4-7 ori ar fi cel aşteptat). Asupra acestui aspect ar trebui să insiste specialiştii şi nu pe alte grupe de alimente (cum ar fi fructele). În cazul laptelui, absenţa aportului săptămânal este afirmat de 20.8% tineri, pe când la ouă un astfel de răspuns apare doar în 6,2% situaţii. Este interesantă şi frecvenţa cu care aceste aporturi corecte se regăsesc la tinerii chestionaţi. Pentru lapte, aporturile echilibrate sunt prezente în 30,2% familii, pe când la ouă doar în 10.4% familii.

Diferenţele calculate sunt semnificative statistic la un p<0,001 (Gl – 3, χ²- 25,52) şi orientează către preferinţe alimentare diferite. Ouăle apar în meniuri mai ales de 2-3 ori sau 1 dată pe săptămână, pe când laptele mai ales de 4-7 ori/2-3 ori sau este absent. Frecvenţa mare a cazurilor de absenţă a consumului la lapte, ne orientează către o preferinţă a consumului de ouă, în detrimentul laptelui.

Fructele sunt prezente în alimentaţia elevilor, mai ales de 4-7 ori pe săptămână (70,8%) ceea ce este un rezultat foarte bun (Figura 2).

Figura 2. Aportul săptămânal al fructelor la elevii celor două loturi

 

Se remarcă absenţa răspunsurilor de zero (nu consum fructe), ceea ce este un aspect pozitiv. Practic nu sunt necesare programele naţionale pentru 4,2% din elevii chestionaţi şi care mănâncă fructe doar 1 dată pe săptămână.

Un aport de fructe de 2-3 ori este încă adecvat, în condiţiile în care nu se consumă o jumătate de măr sau de portocală. Diferenţele calculate sunt nesemnificative statistic (p>0,05, Gl- 2, χ²- 0,2) şi orientează tot către obiceiuri alimentare asemănătoare la elevii din lotul de studiu.

La polul opus se plasează pastele făinoase  pentru care  răspunsul dominant este  de 1 dată (43,7%) sau de 2-3 ori (28,1%) (Tabelul 3).

Atrag atenţia 11,5% răspunsuri negative şi 16,7% răspunsuri de 4-7 ori ce orientează către un consum crescut de derivate cerealiere.

Diferenţele calculate pe colectivităţi sunt nesemnifictive statistic (p>0,05, Gl- 3, χ²- 5,46) şi orientează către ideea unor informaţii asemănătoare în acest sens.

Tabelul 3. Consumul de paste făinoase la elevii chestionaţi

Aport săptămânal
Liceu Zero 1 dată 2-3 ori 4-7 ori Total
Informatică 5 26 9 8 48
Eminescu 6 16 18 8 48
Total 11 42 27 16
% 11,5 43,7 28,1 16,7%

Comparaţia dintre frecvenţa săptămânală a aportului de fructe şi de paste făinoase evidenţiază preferinţa marcată pentru fructe, diferenţele calculate sunt semnificative statistic, la valori ale lui p< 0,0001 (Gl – 3, χ²- 74,72), ce evidenţiază  preferinţa pentru fructe.

Discuţii

Rezultatele  obţinute  în  acest  studiu  vor  fi  comparate  cu   datele  franceze  din  ancheta internaţională Health Behaviour in School-aged Children (HBSC).

Laptele este un aliment bogat în proteine şi lipide animale, vitamine şi elemente minerale (Jacotot, Campillio, 2003). El are o valoare nutritivă deosebită, dar asigură un aport caloric scăzut (în jur de 50 kcal/100 ml lapte) motiv pentru care este recomandat chiar în curele de slăbire (Cynober, Aussel, 1998). El este, de asemenea, destul de ieftin fiind accesibil familiilor cu un nivel socio-economic modest.

Consumul de 2-3 ori pe săptămână este însă insuficient şi orientează dieta către necesitatea suplimentării lui. Rezultatul obţinut este asmănător cu cel din ancheta franceza unde aportul dominant de lapte este tot de 2-4 ori pe săptămănă (30,7%), cel  de 5-6 ori pe săptămână (asemănător normelor în vigoare) fiind prezent doar în 1,6% cazuri (Godeau et al., 2008).

Ouăle sunt alimente cu o valoare nutriţională deosebită ( proteina din ou este considerată de referinţă), dar care oferă un aport caloric modest (171 kcal/100 g produs) ( Neamţu, 1997; Fredot, 2007). Pe colectivităţi şcolare, consumul de ouă este asemănător, ceea ce orientează către existanţa unor obiceiuri alimentare asemănătoare. Asistăm la o ancorare puternică în tradiţii a familiilor elevilor chestionaţi, fenomen ce trebuie cunoscut şi atent monitorizat în cadrul programelor naţionale. La o astfel de populaţie orice încercare de modificare a alimentaţiei trebuie atent realizată.

Fructele sunt produse vegetale ce oferă organismului un aport crescut de glucide, vitamine şi elemente minerale (Fredot, 2006). Ele au un conţinut redus de proteine şi lipide, astfel că aceste produse trebuie să fie prezente în meniuri, dar în cantităţi echilibrate (Bologa, Burda, 2006). La elevii chestionaţi aportul echilibrat de fructe (4-7 ori pe săptămână)apare în 70,8% cazuri . În populaţia şcolară franceză consumul echilibrat (zilnic – 41,7% sau de 5-6 ori – 3,0%) apare doar în 44,7% situaţii. La elevii din lotul de studiu nu există varianta zero, situaţie care este prezentă în populaţia şcolară franceză consumul  echilibrat (zilnic  – 41,7%  sau de 5-6 ori  – 3,0%)  apare doar în 44,7% situaţii. La elevii din lotul de studiu nu există varianta zero, situaţie care este prezentă în populaţia franceză în 12% cazuri (Godeau et al., 2008).

Pastele făinoase au o valoare calorică mare, motiv pentru care el  sunt evitate de adolescenţii   din lotul de studiu (Pop, 2006).

Obiceiurile  alimentare asemănătoare reprezintă un rezultat ce apare constant în studiile realizate  pe populaţia din Moldova. În acest context, se impune o mare atenţie, atunci când încercăm să obţinem modificarea lor. Orice acţiune superficială sau care este realizată la întâmplare de persoane ce nu cunosc situaţia reală este sortită eşecului.

Concluzii

Studiul realizat permite  cunoaşterea unor particularităţi ale alimentaţiei elevilor chestionaţi – aportul de fructe este echilibrat, dar cel de lapte, ouă şi produse cerealiere este insuficient;

Diferenţele calculate pe cele două colectivităţi şcolare studiate sunt nesemnificative statistic. Apare o situaţie deosebită reprezentată de existenţa unor obiceiuri alimentare asemănătoare, ceea ce conduce la ideea ancorarii în tradiţie a familiilor elevilor chestionaţi. Schimbarea obiceiurilor alimentare se poate realiza, dar este necesară o abordare coerentă;

Crearea unor programe naţionale, ce vizează modificarea obiceiurilor alimentare, este o acţiune foarte importantă ce trebuie realizată cu începere de la cunoaşterea strictă a realităţilor de pe teren.

Bibliografie

  1. Webster-Gandy, J., Madden, A., 2006. Oxford handbook of nutrition and dietetics, New York: Oxford University Press.
  2. Grodner, M., DeYoung, S., & Anderson, S.L., 2000. Foundations and clinical applications of nutrition: A nursing approach (2nd ed.). St. Louis, Mo. ; London: Mosby.
  3. Gavăt, V., Albu, A., Petrariu, F.D., 2006. Alimentaţia şi mediul de viaţă în relaţie cu dezvoltarea copiilor şi tinerilor, Iaşi: Ed.”Gr. T. Popa”.
  4. Ricour, C., Ghisolfi, J., Putet, G., 1993. Traité de nutrition pediatrique, Paris: Ed. Maloine.
  5. Jacotot, B., Le Parco, J-Cl., 1992. Nutrition et alimentation, Paris: Ed. Masson.
  6. Jacotot, B., Campillio, B., 2003. Nutrition humaine, Paris: Ed. Masson.
  7. Cynober, L., Aussel, C., 1998. Exploration de l’état nutritionnel, Paris: Éditions Médicales Internationales.
  8. Godeau, E., Arnaud, C., Navarro, F., 2008. La santé des élèves de 11à 15 ans en France/2006, Paris: Éditions INPES.
  9. Neamţu, G., 1997. Biochimie alimentară, Bucureşti: Ed. Ceres.
  10. Fredot, E., 2007. Nutrition du bien-portant, Bases nutritionnelles de la diététique, Londres, Paris, New York: Éditions Médicales Internationales.
  11. Fredot, E., 2006. Connaisance des aliments, Bases alimentaires et nutritionnelles de la diététique, Londres, Paris, New York: Éditions Médicales Internationales.
  12. Bologa, N., Burda, A., 2006. Merceologie alimentară, Bucureşti: Ed. Universitară.
  13. Pop, C., 2006. Merceologia produselor alimentare, Iaşi: Edict Production.
  14. *** Ordinul MS nr.1955/1995 privind Norme de igienă privind unităţile pentru ocrotirea, educarea şi instruirea copiilor şi tinerilor,modificat prin Ordinul MS nr.1033/2003.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *